De la constrângere la convingere

Mulţi dintre handbaliștii români de după 1990 au spus că sunt constrânși să facă diverse lucruri ce nu le sunt pe plac. În perioadele petrecute în cantonamentele ”naționalei” României. Alții au fost de părere că fără constrângere nu se poate. Rigoarea poate să fie cale de mijloc.

Apariția lui Xavier Pasqual, antrenor al celebrei FC Barcelona, ca selecționer al reprezentativei masculine de handbal a României a fost, în primul rând, o lovitură de imagine. Dată de actualul șef al FRH, Alexandru Dedu, om care a îmbrăcat, de-a lungul vremii, straiele ”blau-grana”. Rămâne de văzut dacă a și înțeles modul de viață al catalanilor. Acea combinație între patima hispanică și rigurozitatea care îi definește pe germani.

Rigoarea. Respectarea principiilor. Fără compromisuri. Strictețe, dublată, însă, de respect. Chiar și de un aer curtenitor. Până când cineva calcă regulile. Cam așa se poate defini atmosfera din lotul condus de Xavier Pasqual. Nimeni nu se vaită. Au existat priviri pe sub umăr aruncate către iberic atunci când acesta s-a arătt supărat de greșelile repetate. Încet-încet, disciplina se instaurează. Odată cu ea, liniștea. E important exemplul celor care joacă în străinătate. Ei au reușit, deja. Sunt la cluburi serioase. Joacă, unii dintre ei, în Liga Campionilor. Și nu se uită de sus la cei care evoluează în țară.

De cealaltă parte, omul pentru care studiul video a devenit o a doua natură. Xavier Pasqual. Profesor la Universitatea din Barcelona. Antrenor al clubului care are în vitrină 9 trofee marca Liga Campionilor. Același om are în subordine și toate celelalte echipe, de diferite categorii de vârstă, ale grupării catalane.

Meciuri în direct, câte poate să vadă?! Înregistrări?! Muuulte! Discuții?! Destule. În zilele noastre, există suficiente căi care să te ajute să comunici. Când oamenii chiar doresc să se înțeleagă.

La capătul lor, o singură problemă: prezența fizică, întâlnirea față în față. Rară.

Cu biciul într-o mână, și aceea înfășurată în catifea, și cu zăhărelul în cealaltă, Xavier Pasqual va trebui să vorbească frumos, dar să și țipe. Performanță fără suferință, fără nervi, fără strigăte, rară de tot! Toate acestea, ca să schimbe ceva. Ca să modifice modul de a vedea lumea al celor care joacă handbal sub tricolor. Să facă totul din convingere.

Mentalitatea nu i-a mai ajutat pe români să ajungă la un turneu final al ”mondialelor” de cinci ani, la o reprezentație de gală a ”europenelor”, de 20 ani.

Și Sisif a avut o sarcină mai usoară.