Între fostul și actualul

A plecat un fost mare handbalist, unul uriaş, a venit un alt fost jucător, unul cu statură impunătoare. Esenţial este ca, de acum înainte, noul şef al Federaţiei Române de Handbal să uite rapid c-a fost jucător şi că este, 25 de ore din 24, manager.

Noul preşedinte al Federaţiei Române de Handbal a jucat ... handbal. Aproape că este pleonasm. Fostul preşedinte a jucat handbal. A fost campion mondial. Chiar de două ori. Un supertalent. Devenit legendă din vremea când încă ascundea mingea adversarilor, care, ori rămâneau muţi de uimire, ori ajungeau, subit, în pragul unei crize de nervi. Câştigător de Cupa Campionilor Europeni. Actualul, la fel. Cristian Gaţu a urcat pe podiumul olimpic. Alexandru Dedu, nu. Cine ar putea să spună că e un dezavantaj.

Practic, trebuie să se plece de la 0. ZERO! Nu ar trebui să conteze ce rezultate au avut ca sportivi. Deşi, tocmai asta i-a scos în faţă. În lumea mică şi nu prea, cea a handbalului, e greu să pătrunzi. Dacă n-ai făcut handbal, nu eşti acceptat.

Nepotrivit. Trebuie să conteze doar calităţile de conducător. De administrator. De manager. Ce ai făcut, cu siguranţă, e trecut la capitolul experienţă. Ca şef de federaţie trebuie să ştii ce vrei. E în regulă ce ai găsit?! Ai promis că schimbi?! Ai ce să pui în loc?! Ştii şi cum să faci toate acestea?! Şi, mai ales, unde vrei să ajungi! Important este şi cum. De la amănunte, care, respectate şi tratate aferent, îţi uşurează viaţa, până la deciziile majore, principiile ce nu se încalcă şi care, îndeobşte, sunt unanim respectate.

Alexandru Dedu are nevoie de o perioadă de graţie. Dacă nu un an, măcar câteva luni. Să fie lăsat să arate că schimbă. Că-şi respectă promisiunile. Peste noapte, cu japca, cu „hei-rup”, nu va putea să schimbe şi să facă lucruri de calitate, aşezate.

Actualul preşedinte – Alexandru Dedu, Alecu pentru cei care-l ştiu de mult – a anunţat, încă din campania în care a deschis multe uşi bine construite, că îl vrea alături, ca preşedinte de onoare, pe fostul – de acum, şef al FRH, vreme de 18 ani, Cristian Gaţu, Cristi pentru prieteni, Împăratul pentru subordonaţi. Cel din urmă nu a dat nici un răspuns. Explicabil, pentru un personaj de asemenea anvergură. Lider înnăscut, răsfătat de-a lungul vremii, graţie valorii şi talentului său ieşit din comun, a rezultatelor, a felului său de a fi. Despre Gaţu s-a spus că a dus, aproape două decenii, federaţia în spate. Din punct de vedere financiar. Pentru el nu cerea un leu, pentru handbal s-a umilit de multe ori, mergând cu căciula în mână, la cerşit. Să aducă bani. Pentru angajţii FRH, pentru echipele naţionale, pentru fete, pentru băieţi, pentru juniori, pentru tineret, pentru senioare. "Dacă pleacă Gaţu, se alege praful! ..." era sintagma des auzită.

Renumele unuia dintre cei mai mari handbalişti ai lumii deschide, în continuare, multe uşi. Pare să fie motivul pentru Dedu îl vrea alături.

Sentimental, e vorba de recunoştinţa pentru fostul profesor. De la care, implicit, crede că ar putea să mai „fure” câte ceva. Dedu s-a dovedit dibaci încă înainte să ajungă preşedinte. Semn bun.

Am privit cu interes alegerile de la FRH, în linişte, abţinându-mă să influenţez în vreun fel disputa. Nu m-am numărat printre cei care s-au grăbit să-l felicite pe Alexandru „Alecu” Dedu pentru noua funcţie. Îi urez, din acest colţ de ...blog, succes şi-l aştept să arate tuturor, în primul rând sieşi, că este managerul de care handbalul românesc are nevoie pentru a arăta ca unul sănătos, cu muşchi, minte, îndemânare. Calităţi care să aducă sportul de echipă cel mai galonat de la noi în elită.

„Distracţia”, pentru actualul şef (nicidecum pentru fostul handbalist, ca să revenim de unde am plecat) Alexandru „Alecu” Dedu de-abia de acum începe.