Rusia, pe muzică de Bach

Germanul din fruntea Comitetului Oimpic Internațional, Thomas Bach, a îndulcit sanțiunile dictate de Federația Internațională de Atletism, al cărui președinte este fostul campion englez Sebastian Coe.

Rusia nu va avea atleți la Jocurile Olimpice Rio de Janeiro, din această vară. Așa suna comunicatul Federației Internaționale de Atletism (IAAF). Motivul?! Numeroase cazuri de dopaj, care au condus la ideea că în Rusia dopajul este chiar o politică de stat.

E clar, acolo unde dopajul există, trebuie luate măsurile de rigoare. Iar dopajul, din păcate, este un nărav, o tară, o pratică, la nivel global. Nu doar în Rusia, ori doar în Kenya, ori doar în Germania. La fel se întâmplă în Statele Unite ale Americii, în China, în Japonia, în Marea Britanie, pentru a da exemple țări cu potență economico-financiară. Depinde când, cum, unde, de cine sunt verificați sportivii.

Diferența ar fi în numărul atletelor și atleților depistați pozitiv la controalele anti-doping. Cât de mulți sunt. Dacă, într-adevăr, dopajul este o politică de stat.

Scurt istoric în cazul Rusiei. Viaceslav Sinev, președinte-fondator al RUASADA, varianta rusească a WADA (World Anti Doping Agency), a fost găsit mort în 3 februarie 2016. La doar douăsprezece zile după decesul acestuia, a murit, subit, Nikita Kamayev, fost șef al RUSADA, care demisionase, împreună cu adjunctul său, Ramil Kabriev, ex director general al RUSADA. Kamayev ar fi decedat urmare a unui infarct, deși, inima sa era perfect sănătoasă, la 52 ani, după cum a declarat chiar Kabriev.

Doctorul Vladimir Radcenko, fost șef al laboratorului anti-doping din Moscova, a fugit în străinătate, unde se și ascunde, întrucât se teme pentru viața sa. Este protejat de guvernul american. Va depune mărturie, încercând să arate că i s-a cerut să ascundă probe. Eșantioane de urină contaminate ale unor sportivi din Rusia.

Totul, după ce WADA și IAAF, sprijinte de FBI, au declanșat o anchetă, care a relevat că RUSADA ascunsese mii de probe ale atleților ruși, că în RUSADA lucrau sub acoperire ofițeri FSB (ex-KGB), și că dopajul este politică de stat în Rusia. Totul, negat oficial de autoritățile de la Moscova, care, însă, nu au explicații pentru numeroasele cazuri de dopaj, nici pentru decesele celor doi foști șefi RUSADA.

Scandalul a pornit de la atleta Yulia Stepanova, specialistă în probele de semifond, descoperită dopată în 2013 și suspendată doi ani, și de la soțul acesteia, Vitali Stepanov, fost angajat RUSADA. Cei doi au dezvăluit sistemul rus de dopaj, ca politică de stat. Cei doi sunt protejați, în Germania. Ea are drept de participare la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro.

După ce IAAF s-a arătat intransigentă, fermă pe poziție, a intervenit declarația dată de Thomas Bach, germanul care conduce Comitetul Olimpic Internațional. El a spus, deunăzi, că atleții ruși care vor dovedi că nu sunt dopați vor putea să participe la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, chiar sub drapelul Rusiei.

IAAF și CIO se calcă pe bătături în văzul întregii lumii, fără nici o jenă. Cât din decizia IAAF este componentă politică?! Și cât din decizia CIO este politică?! În sancțiunile politice, administrative, economice aplicate Rusiei, după ocuparea Crimeii, Marea Britanie a fost vehementă, fermă, în a pedepsi Rusia. Germania militează în continuare pentru ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei.

Problema dopajului este valabilă și pentru România. Există și la noi sportivi depistați pozitiv. Există și la noi amestec al politicului în sport. Oare în SUA, în Marea Britanie nu există cazuri multiple de dopaj?! CLAR! Dopajul este ilegal. Este nociv. Dăunează grav celor care se supun unui astfel de ”tratament”. Ca atare, trebuie sancționat! Întrebarea care rămâne este: chiar dacă au încălcat legea foarte mulți, este firesc să fie pedepsiți (și) nevinovații?!