Veriga de legătură

Reprezentativele de handbal ale României – atât cea feminină, cât și cea masculină – au antrenori spanioli. Între iberici și jucătoare/jucători stau "secunzii" autohtoni. Maeștrii se cunosc după ceea ce pot face cu lucruri puține, spune un proverb chinezesc.

E clar că, fiind și antrenori ai unor echipe de club, selecționerii României nu au suficient timp. Le-ar trebui o zi cu măcar 50 ore. Și metode de plasare de genul "Engage" din "Star Trek". Poate că nici teleportarea nu i-ar ajuta dacă meciul echipei lor de club ar fi la aceeași oră cu o partidă în care ar vrea să vadă jucând selecționabile/selecționabili.

Pe de o parte, când te gândești că este vorba de Gyor, la feminin, și de FC Barcelona, la masculin, te bucuri. Îți crește inima când afli că tehnicieni ai unor formații de prim rang în lume au acceptat să colaboreze cu România. Pe de altă parte, dacă chiar vrei să gândești, nu doar să știi, îți dai seama că nu au timp să vadă vreun meci din campionatul României. Cât și-ar dori, nu au vreme. Se informează discutând cu jucătoarele (când nu sunt adversare, cazul CSM București), sau cu jucătorii (când nu îmbracă tricoul formației pe care urmează să o întâlnești, cazul Vali Ghionea – Orlen Wisla Plock). Cel mai des, apelează la așa numitul secund. Pe care l-au agreat. L-au cerut. Ori l-au primit prin contract.

Costică Buceschi, în cazul fetelor, Colin Voica, în cazul băieților. Cei doi, la rândul lor, antrenori principali ai unor echipe de primă ligă de la noi. Ambele, participante în cupele europene. Dunărea Brăila, în Cupa EHF, Dinamo, chiar în Liga Campionilor. Cu destule probleme pe cap, fiecare dintre cei doi. Nici Buceschi, nici Voica nu au când să meargă la alte meciuri de la noi, ca să vadă, să observe, să discute, să ia legătura direct cu actualii, foștii ori viitorii selecționabili. O logică există, însă. Buceschi a fost "secund" al precedentului selecționer, suedezul Thomas Ryde. Voica, chiar "principal", într-o perioadă nu tocmai îndepărtată. Cu bune și cu rele.

Fiecare dintre cei doi trebuie să asigure comunicare dintre ce a fost și ce va fi. Oamenii de legătură. Cum înțelepciunea nu are limite, în final, tot un proverb chinezesc: Nici un lanț nu este mai solid decât veriga lui cea mai slabă.