Avem echipă!

Am învins Turcia la ea acasă! În urmă cu 25 de ani, o astfel de victorie era una normală, acum ne bucurăm enorm pentru că adversarii noştri erau mari favoriţi. Nu cred că am ajuns în pole-position pentru locul doi. Mai este şi returul, iar turcii joacă mai bine în deplasare (vezi meciul cu Olanda), cu Ungaria încă nu ne-am confruntat, iar maghiarii au câştigat şi ei în Estonia. Tripleta care luptă pentru locul doi, abia şi-a consumat prima rundă.

Consider că am avut şi multă şansă la Istanbul. Chiar dacă am stat perfect din punct de vedere tactic şi la capitolul determinare, victoria noastră a fost facilitată de ieşirea haotică a lui Volkan la gol şi de terenul sub orice critică. Era imposibil să ai o construcţie decentă pe un gazon cum a fost cel de pe Sukru Saracoglu. Ai noştri, chiar dacă joacă acum pe terenuri foarte bune, nu au uitat de anii junioratului, când se chinuiau pe suprafeţe desfundate. Am alunecat mai puţin, am degajat mai bine când situaţia a cerut-o. Mi-a plăcut enorm cum a jucat Gabi Tamaş fundaş dreapta. A arătat clasă şi nu pot să nu regret, că acest fotbalist nu a tratat fotbalul cu mai multă seriozitate. S-ar fi plictisit de cât ar fi jucat la echipe de top.

Dincolo de orice discuţii sau opinii, un lucru a devenit cert după acest joc. România a arătat în sfârşit, la Istanbul, ca o echipă. O echipă care ne poate face să visăm, din nou. O echipă care să aducă oamenii la stadion. Chiar dacă selecţia lui Piţurcă a dat şi va mai da naştere la multe comentarii, ar trebui să-l lăsăm în pace. Omul ştie ce face, are un plan şi încearcă să se ţină de el.