Dacă James își va „contamina” colegii cu atitudinea sa, Columbia poate fi campioana lumii

Se cunosc sferturile de finală ale Campionatului Mondial și senzația este că nicio echipă nu pare favorită la câștigarea trofeului. Cu excepția Columbiei, celelalte selecționate au tremurat serios pentru un loc în optimi și, cu puțină șansă sau, dacă vreți, valoare, ultimele opt puteau fi altele.

Brazilia nu a impresionat pe nimeni, până acum, ba chiar a dezamăgit. Echipa se bazează prea mult în ofensivă pe rezolvările individuale, în timp ce defensiva arată destule carențe. Cred că Neymar nu va putea purta de unul singur Brazilia spre un nou titlu mondial. Felipe Scolari, care în 2002 a beneficiat de aportul a trei superfotbaliști, Ronaldo, Rivaldo, Ronaldinho, mi se pare un antrenor limitat. Felul în care arată în trening pe margine, cum cerșește galbene pentru adversari îmi provoacă repulsie, iar declarațiile pe care le dă, par ale unui antrenor de pe plaiurile noastre.

Franța arată ca o echipă solidă, iar Deschamps a reușit să creeze un grup puternic. Se vede din atitudinea jucătorilor, că trag la aceeași căruță. Fără individualistul Ribery, ”les bleus” evoluează mult mai colectiv, doar acțiunile uneori egoiste ale lui Benzema ieșind din tipar. Testul cu Germania va fi un indicator prețios dacă Franța poate merge până la capăt la aceste mondiale.

Pe cât de frumos arată jocul Germaniei de la mijloc în sus, pe atât de rău arată în apărare. Doar atenția și inspirația lui Neuer a făcut să nu vedem o mare surpriză în optimi. Meciul cu Franța poate fi și pentru nemți trambulina de care au nevoie pentru a face acel salt calitativ, care să-i ducă la titlu.

Argentina-Belgia ar trebui să fie un festival ofensiv. Belgia și-a dezvăluit, în sfârșit, potențialul imens pe care-l are. A fost prima oară când am fost atent la Kevin De Bruyne și am fost impresionat de maturitatea sa în joc. Va fi, în curând, unul dintre cei mai buni mijlocași ofensivi din lume. Wilmots are și rezerve de valoare, astfel că poate schimba cursul unui joc, prin introducerea acestora.

Argentina înseamnă în acest moment Messi și Di Maria. Mă aștept ca Higuain să se trezească din letargie și să le dea o mână de ajutor celor doi. Meciul cu Belgia reprezintă un prag important, care, odată depășit, ar putea duce pumele spre finală.

Olanda ar trebui să nu aibă probleme cu Costa Rica. Robben e irezistibil, iar Van Persie cred că a depășit euforia meciului cu Spania. ”Portocala mecanică” are un joc care le va pune mari probleme costaricanilor. Keylor Navas, Ruiz și Campbell au făcut un mondial extraordinar, dar nu-i văd în semifinale.

Am lăsat la urmă naționala Columbiei. Dacă va trece de Brazilia, Columbia poate visa la titlul suprem. Cu o apărare de Serie A și cu un jucător incredibil ca Rodriguez, totul este posibil. Mi-a rămas în memorie ultimul cadru al televiziunii de după meciul cu Uruguay. La finalul partidei, James Rodriguez s-a dus singur spre mijlocul terenului fără să fie vreun coechipier prin preajmă. Nu a făcut tumbe de bucurie, deși fusese eroul indiscutabil, nu avea pe nimeni atârnat de el.

Mai rar un cadru în care artizanul unui succes să fie atât de singur, deși în jur era agitație mare. Se uita undeva în zare, iar în spatele său se vedea tabela de marcaj pe care era acel cadru. Era un fel de James Rodriguez multiplicat. Deși își purtase echipa spre cea mai bună performanță la un mondial, era de un calm desăvârșit, în contrast cu euforia colegilor. Parcă vedea, deja, cum se apropie meciul cu Brazilia. Pentru el, poate, întâlnirea cu ”Selecao” începuse deja. Parcă se pregătea să dea lovitura de începere.

Această imagine mi-a arătat un jucător cu capul pe umeri, conștient că poate realiza mult mai mult. Că încă nu e cazul să se vopsească în cap sau să petreacă până dimineața. Dacă va reuși să-și mobilizeze și să-și contamineze coechipierii cu atitudinea sa, Columbia poate deveni noua campioană mondială.