Nu merităm o calificare

Suntem foarte aproape să ratăm calificarea la baraj, însă ce mi se pare îngrijorător este lipsa unei perspective. Am văzut că toată lumea laudă jocul României în faţa Ungariei. Îmi permit să nu fiu de acord. Eu am văzut o lipsă de coerenţă în exprimare, jucători care au evoluat la alibi şi le-a ieşit şi un noroc cum nu se întâmplă de două ori într-un deceniu, darămite în două partide consecutive.

Au fost cinci faze mari şi late împotriva maghiarilor. Golul lui Marica a venit după o eroare gravă a unui fundaş central, golul lui Pintilii, o execuţie individuală superbă, ratarea lui Stancu, venită tot după o eroare a adversarului, golul lui Tănase – acţiune individuală. Singura fază, să o numim colectivă, pasa lui Pintilii pentru ratarea lui Adi Popa. Atât. Despre jucătorii fără meciuri în picioare şi fără echipă. Marica, după golul marcat, a avut sentimentul că şi-a făcut datoria şi şi-a drămuit cât a putut efortul, iar lui Torje nu i-a ieşit nimic. Goian, Raţ, Bogdan Stancu nu mi se mai par soluţii pentru naţională. Primii doi din perspectiva vârstei, Stancu prin prisma a ceea ce arată în joc.

Rezultatul ne-a creat iluzia că suntem buni, dar Turcia ne-a adus cu picioarele pe pământ. Norocul ne-a părăsit, vezi cele două bare, iar carenţele au apărut şi ne-au izbit în plin. Din păcate, la Torje şi Marica s-a simţit acut lipsa de meciuri, dar, cum spuneam mai sus, ei oricum au arătat puţin şi cu Ungaria. Bourceanu a devenit un jucător fundamental atât pentru Steaua, dar şi pentru echipa naţională, iar absenţa lui a cântărit enorm. Toţi cei care au evoluat împotriva turcilor au jucat sub nivelul lor obişnuit, când ar fi trebuit să atingă nivelul maxim al exprimării.

Am crezut sincer că Victor Piţurcă va reuşi să facă ceva la naţională. Dar încălcarea principiilor de selecţie enunţate în momentul învestirii, aducerea unor jucători pe post de talisman şi comunicarea defectuoasă au adus echipa în acest punct. Nu merităm să ne calificăm la campionatul mondial după ce jucăm acum. Nu merităm să ne calificăm având în vedere ce se întâmplă la federaţie, unde cred că am atins apogeul prostiei, nesimţirii şi bătăii de joc în această vară. Cei care conduc fotbalul nostru nu merită această onoare, de a ajunge din nou la mondiale. Ne-ar scoate din nou ochii şi ne-ar spune că tot ce fac este bine. Din păcate, noi, suporterii, avem de suferit.