Video Exclusiv REPORTAJ! Fotbal fără să vezi mingea. Naționala României pentru nevăzători s-a calificat la Euro

• SuperLiga: Corvinul - CFR Cluj, duminică, 21:30, DGS 1

• SuperLiga: U Cluj - UTA Arad, luni, 18:30, DGS 1

V-ați întrebat vreodată cum e să joci fotbal fără să vezi mingea, poarta sau adversarul? Și cum e să faci performanțe în aceste condiții? Naționala de nevăzători a României are răspunsul la aceste întrebări. Până ca reprezentativa lui Contra să se califice la Euro 2020, echipa antrenată de Sorin Lăpădatu va merge pentru a doua oară consecutiv la Campionatul European după ce a câștigat grupa preliminară jucată săptămâna trecută la Buftea. România a învins Belarus (3-0) și Georgia (2-1), iar în ultimul meci a remizat cu Grecia (1-1), urmând ca în toamnă să evolueze la turneul final din Italia.

Marius Corolea (30 de ani), unul dintre portarii echipei, ne face o scurtă și necesară introducere în specificul fotbalului pentru nevăzători. ”Portarii au vederea normală, cei cu probleme de vedere sunt jucătorii de câmp. Și pentru că sunt și câțiva cu vederea parțial afectată, toți sunt obligați să joace cu ochelari speciali, ca să fie aceleași condiții pentru toată lumea”.

Mingea are clopoței, iar jucătorii au nevoie de liniște ca s-o audă

Și terenul e unul special. ”E împărțit în trei zone”, continuă Marius. ”În prima treime, până la 12 metri, cel care dă indicații este portarul. În zona mediană vorbește antrenorul, iar în ultima, cea de atac, vorbește ghidul care stă în spatele porții adverse, el care le spune jucătorilor câți metri mai sunt până la poartă, la ce distanță sunt la stânga sau la dreapta, unde este adversarul sau cum sunt poziționați față de minge”.

Și nici mingea nu e ca toate mingile. ”E cu clopoței înăuntru. Are dimensiunile unei mingi de futsal, dar e un pic mai grea, mai tare, deci nu sare ca o minge normală. De aceea, băieții au nevoie de liniște, să audă cât mai bine mingea. Și îi deranjează dacă bate vântul prea tare, dacă plouă, sau alte sunete, dacă trece un avion, spre exemplu”, mai explică Marius.

Profesor de istorie și programator la o companie IT printre titulari

”Și mai e ceva foarte important”, intrevine și Alex Cucu (25 de ani), poreclit Puyol de colegi: ”Un element vital este cuvântul <Voi>, pe care trebuie să-l strige orice jucător fără minge atunci când atacă mingea”. De ce ți se spune Puyol? ”Băieții zic că semăn cu el. Dar mai am și altă poreclă, <Corporatistul>”, spune Alex și începe să râdă. ”Sunt programator și lucrez într-o companie de IT din București”.

Intervine și căpitanul echipei, Mihai Nistor (40 de ani), cel care face parte și din lotul național de șah pentru nevăzători: ”Și încă un amănunt. Terenul e înconjurat de mantinele, nu există aut, mingea nu iese afară. Mantinela are și rol de sprijin în timpul meciului, dar și de element de ghidaj”.

Jucau cu mingea în pungă și cu cutii de conservă

Practic, totul e diferit. Doar dragostea pentru fotbal, ambiția și spiritul de echipă sunt aceleași. ”Fotbalul e pasiunea mea de mic și m-am bucurat enorm când s-a demarat acest proiect în 2013. Îmi aduc aminte cum jucam în copilărie la școala de nevăzători din Cluj, cu mingea în pungă, cu cutii de conserve, totul după zgomot”, povestește Cosmin Calotă (38 de ani). Nistor îl completează: ”Mulți dintre noi ne cunoaștem încă din copilărie, absolvenți de școli speciale pentru copiii cu deficiențe de vedere”.

Și cei fără probleme de vedere cum s-au alăturat echipei? ”Au trebuit să treacă niște teste serioase înainte să-i primim, le-am făcut botezul cum se cuvine”, spune râzând Nistor. ”Eu am ajuns să fac parte din echipă dintr-o întâmplare. Eu jucam la liga a patra, iar ei mai aveau nevoie de un portar la un turneu de pregătire. Au ajuns la mine printr-un coleg, care m-a sunat și mi-a zis: <Hai să jucăm cu niște persoane care nu văd!>”. Nici nu știam că există asemenea lucru, fotbal pentru nevăzători”, își aduce aminte Vlad Tofan (22 de ani), celălalt portar al echipei.

”Practic, suntem o familie”, sintetizează antrenorul Sorin Lăpădatu (50 de ani). ”Pentu mine a fost mai simplu, pentru că provin dintr-o familie cu astfel de probleme, mama și tata nu văd. Ce e mai greu e să le explici celor care s-au născut nevăzători, nu celor care și-au pierdut în timp vederea. Să le povestești ce înseamnă un dribling, o pasă”.

Soția vrea să-l retragă pe căpitan din cauza accidentărilor

Fotbalul e un hobby pentru ei. Toți au slujbe și se antrenează doar în timpul liber. Nistor, de exemplu, este profesor de istorie la un liceu pentru nevăzători din Buzău. ”Nefiind jucători profesioniști, toți din echipă trebuie să supraviețuim...”. Însă e bucuros pentru faptul că e susținut de cei din jurul său. ”La liceu la mine, toată lumea e animată când jucăm, așteaptă rezultatele, întreabă mereu ce a făcut domnul profesor... Iar familia, părinții, știind că am visat de mic să joc fotbal, dar nu s-a mai putut, m-au susținut. Și soția mi-a fost alături în toată această perioadă. Deși ar cam vrea să mă retrag...”, râde din nou Nistor. De ce? ”Pentru că fotbalul la nevăzători e un pic mai dur decât cel normal, sunt contacte mai tari, între oameni care nu se pot vedea... Și am avut parte de câteva accidentări mai urâte, la fel ca toți din echipă”.

Cine e golgheterul echipei? ”Florin!”, răspund toți în același timp. Florin e Florin Kovacs și are 38 de ani și peste 20 de goluri pentru națională. E cel mai bun marcator, dar și cel mai modest. ”Am încris pentru că joc în față, sunt convins că și ei ar da goluri dacă ar fi în locul meu”. ”Nu e adevărat!”, intervine râzând Cucu. ”Eu nu mă duc în atac, pentru că mă emoționez prea tare”, spune plin de sinceritate ”Puyol”. ”Sunt prea multe sunete care trebuie procesate în același timp, plus adrenalina din alergarea cu mingea și jucătorii adverși care vin din față. Nu, nu e de mine, stau fundaș”.

Naționala lui Contra le va vedea meciurile în cantonament

Unele probleme par a fi, însă, aceleași, indiferent de națională . ”Regretul nostru cel mai mare e că nu sunt tineri care să ne ia locul. Noi am reușit să aducem România pe harta fotbalului la nevăzători, dar acum suntem aproape de retragere și nu știm ce se va întâmpla apoi”, spune dezamăgit Kovacs.

Poate fi o sursă de inspirație povestea voastră și pentru naționala lui Contra? ”De ce nu? Cred că putem fi un model de urmat”, spune Florin Jidanu (38 de ani), antrenorul secund, întărit imediat de principal. ”Chiar am vorbit la Federație și imaginile cu meciurile noastre vor ajunge în cantonamentul echipei lui Contra, să vadă dăruirea acestor băieți”, spune Sorin Lăpădatu. ”Suntem încrezători în naționala mare și convinși că nu vom organiza anul viitor meciuri la București fără echipa României”, spune și Nistor, iar Calotă încheie cu optimism și umor, în nota întregii atmosfere a acestei echipe speciale: ”Așteptăm să se califice și ei, dar se pare că, deocamdată, noi le-am luat-o înainte!”.

Etichete: nationala pentru nevazatori , nationala de nevazatori a romaniei

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News