VIDEO EXCLUSIV Primul antrenor al lui Budescu: ”Dinamo l-a ratat pentru că nu i-a oferit masă și cazare”

• SuperLiga: FCU Craiova - ”U” Cluj, sâmbătă, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: FCSB - Farul, sâmbătă, 20:30, DGS 1

Constantin Budescu este omul momentului în fotbalul românesc. Golurile lui au dus Astra pe primul loc în Liga 1 și naționala la Euro 2016. Va împlini în februarie 27 de ani, dar senzația e că a apărut de nicăieri la acest nivel. Nu ne aducem aminte de titluri în ziar cu ”Budescu, noul Hagi”, sau de juniorul ”speranță” Budescu. 

Deci, de unde a apărut acest Budescu? Cine l-a învățat să lovească astfel mingea? Ce ”parametri” avea când era junior? Se luptă dintotdeauna cu kilogramele? Cum s-a învârtit traiectoria destinului său? La acestea și la multe alte întrebări au răspuns cei care puteau răspunde cel mai bine. Antrenorii care l-au descoperit și format pe Constantin Budescu. Gheorghe Roșu, acum pensionar la Urziceni după ce a lucrat toată viața cu copiii și juniorii, și Răduță Ghioca, din Ploiești, fost antrenor la juniori și apoi maseur la Petrolul, și el ieșit din activitate după ce a trecut prin câteva operații pe cord.

”Eram profesor de sport și antrenor la copii la Sălciile, o comună din Prahova, în apropiere de Urziceni. Îl știam pe taică-său, îl avusesem elev, și auzisem că fiu-său e talentat. Așa că m-am dus la el acasă. Era undeva la câteva sute de metri de stadionul din Urziceni. <Vreau să-l iau la mine, poate îl fac fotbalist. Tu poate ai un bolovan de aur în curte și nu știi ce să faci cu el>, i-am zis. Și l-am luat. De atunci, am stat cu el mai mult decât cu copilul meu. Eu eram și observator și, în weekenduri, îl luam cu mine unde aveam meciuri. Îl plimbam prin toate satele, nevastă-mea îmi punea în fiecare zi mâncare și pentru el la pachet. Și îl băgam să joace peste tot, unde era nevoie să se mai completeze echipele, ca să aibă meciuri în picioare. Curând, toți ajunseseră să-l știe pe Budescu…”, povestește profesorul Roșu începuturile în fotbal ale actualului decar al Astrei.

”Erau zile în care marca 10-12 goluri pe meci”

”Cu Budescu în echipă, în trei ani de zile, 2002, 2003 și 2004, am câștigat două titluri și o dată am ieșit pe locul trei cu Sălciile. Nu ne bătea nimeni. Și el era desemnat cel mai bun jucător și golgheter de fiecare dată. Îmi aduc aminte, la un turneu final, în cele trei meciuri a dat 17 goluri! Era cel mai talentat junior din țară”.

Răduță Ghioca, prin mâna căruia a trecut Budescu la juniori, după ce a ajuns ulterior la Astra și la Petrolul, povestește la fel de impresionant despre cifrele uluitoare de atunci ale actualului star al Astrei. ”Erau meciuri în care câștigam și cu 18-0 și el marca 10-12 goluri. Avea momente în care lua mingea de la 16 metri și dribla tot, se ducea până în poarta adversă, după care se odihnea”.”Da, domne’!”, completează profesorul Roșu. ”Dribla de rupea pământul. Acum nu mai știe să dribleze…”.

”Loviturile libere de la 20-25 erau ca penalty-urile pentru el”

”El a fost un talent ieșit din comun de mic copil. L-am văzut încă de atunci un jucător de Divizia A și chiar am făcut un pariu cu Tavi Grigore de la Petrolul că va ajunge echipa națională. Și uite că s-a adeverit”, spune Ghioca. ”Avea o tehnică de lovire a mingii cum rar poți să vezi. Dacă aveam o lovitură liberă de la 20-25 m, pentru mine era ca o lovitură de la 11 metri. Sută la sută era gol. I-a plăcut de mic să execute lovituri libere. Mai târziu, când era la Petrolul, la echipa de seniori, rămânea de multe ori după antrenament și executa sute de lovituri”, spune cel care l-a pregătit la juniorii Petrolului și ai Astrei.

”Păi știți de ce bate așa bine loviturile libere?”, zâmbește Gheorghe Roșu și-și lasă ușor ochelarii să-i alunece pe nas. ” Îi legam cauciucul la vinclu, să dea în el. ”Ia să văd, din zece lovituri câte îmi dai prin el?”. Și dădea 5-6... Și era copil... De asta, vă zic eu…”, spune cu mândrie fostul antrenor de la Sălciile.

”Avea curaj să facă pariu cu cei din echipă că dă zece goluri din zece încercări din corner cu exteriorul. Ăsta era Budescu al meu… Îmi aduc aminte când l-am dus junior la Petrolul. La un moment dat, au început să coboare pe teren jucătorii de la echipa mare. Și au început să țină mingea pe picior, pe cap. El stătea și se uita. <Tu știi, mă, puștiule,din astea?>, i-au zis. Avea 14 ani. A luat mingea și i-a lăsat pe ăia mască. Nu au mai făcut figuri din astea niciodată în fața lui. Păi oprea mingea pe ceafă de o sută de ori din o sută. Făcea braziliana din alergare. Iar pe picior ținea 500 cu stângul, 500 cu dreptul”, își aduce aminte Roșu.

”Dacă nu știi să vorbești cu el, moare de foame și nu face ca tine”

Talentat știm că e. Dar parametrii? Cum erau parametrii juniorului Budescu? ”Să știți că la mine nu strâmba din nas. Îl puneam să dea de o mie de ori la perete și dădea de o mie de ori. Asculta tot”, spune Roșu. ”Pare indolent, dar e o fire dificilă, domne'. Dacă nu știi să vorbești cu el, moare de foame și nu face ca tine. E căpos... Dar la mine, nu... La mine a luat și bătaie, și înjurături, l-am și mângâiat, i-am dat și să mămânce, i-am cumpărat și ghete... Nu era nevoie să-l pedepsesc. Cea mai mare pedeapsă pentru el era să-l scot de pe teren. Mai bine îl băteam. Nici două minute nu suporta să fie scos de pe teren”.

Răduță Ghioca își aduce aminte și el de ”dificilul” Budescu. ”Dispărea din joc în multe momente. Ăsta a fost felul lui, se mulțumea cu puțin. Și așa a crescut, are și acum această tendință de automulțumire. Poate că e și vina noastră că nu am reușit să-i scoatem chestia asta, să-l facem să-și dorească mai mult… Avea așa, o delăsare… L-ați văzut. Trece unul cu mingea pe lângă el și stă și se uită... Când strigam la el să alerge, el: <Hai, bre, că e scorul 10-0. Lasă-mă să mă distrez și eu>. Deci pentru el a fost o distracție... Dar ce poți să-i reproșezi unui jucător după ce ți-a dat 12 goluri într-un meci? Că nu ar mai înțelege nimeni nimic…”.

Marin Barbu l-a pus fundaș dreapta în primele meciuri la Petrolul

Și o întâmplare care ar fi amuzantă, dacă nu ar fi dureros de reprezentativă pentru modul în care sunt tratați cu adevărat juniorii în fotbalul românesc, deși la nivel declarativ abundă discursurile cu ”trebuie să promovăm juniorii”. Povestește Răduță Ghioca.

Rețineți, era vorba de Budescu, unul dintre cei mai buni din țară la categoria lui de vârstă. ”Când a venit Marin Barbu antrenor la Petrolul, primul lucru pe care l-a spus a fost: <Cine e junior?> <Budescu>, au răspuns cei de acolo. <Ia vino încoa'!. De azi ești fundaș dreapta!>. Și Budescu era vârf, golgheter și era cel mai bun de la juniori... Și l-a trimis fundaș dreapta fără măcar să-l vadă... Pe principiul că juniorii nu au valoare... Lui Marin Barbu îi plăceau jucătorii de forță, care alergau. La Budescu, tehnica era pe primul plan”. De acest episod își aduce aminte și Gheorghe Roșu. ”Știu că m-a sunat atunci și mi-a spus: <Dom' Profesor, mi-a zis să joc fundaș dreapta și să nu dau cu exteriorul, doar cu latul>. Ce să mai zici... Așa sunt tratați juniorii”.

”Magiun” îl trimisese la echipa a doua, la Boldești

Răduță continuă povestea despre relația dintre Budescu și Marin Barbu. ”Magiun l-a trimis la un moment dat la echipa a doua de la Boldești. Și eu tot insistam: <Băi, Marine, ia-l înapoi!>. El: <Lasă-mă, bă, în pace, cu țăranul tău!>. O noapte întreagă am stat de vorbă cu el până l-am convins. <Bine, mă, să vină înapoi!>. Și a venit și după aia s-a convins și el, că Budescu și-a arătat valoarea”.

”Nici la loturile naționale nu stăteau lucrurile altfel. Budescu are doar vreo două selecții și atât. Că nu avea impresar. Dar mă opresc aici, nu vreau să spun mai multe... Dar ce să mai spunem, când Adrian Ilie nu a prins niciodată loturile... ”, își aduce aminte Roșu de modul în care se făceau selecțiile la loturile de juniori.

A ajuns la Astra pentru că a fost singura echipă care i-a oferit masă și cazare

Puțini știu că, înainte de a ajunge la Astra, Budescu a fost pentru puțin timp în curtea lui Dinamo. ”Deși ținea cu Steaua, era stelist când era mic, îi plăcea de Lăcătuș, l-am dus de mână la Dinamo când avea 13-14 ani. Când l-au văzut cei de acolo ce făcea cu mingea, au zis că Dinamo n-a avut așa jucător în ultimii zece ani. A jucat și trei meciuri pentru ei, în 2001, la cei născuți în 89, cu Sportul, Rapid și Steaua, a dat golul decisiv în toate jocurile. Ca să rămână acolo, am cerut doar să-i asigure masă și cazare, pentru că el e din Urziceni și nu avea posibilități financiare să facă naveta. Atât am cerut. Dar Dinamo nu a vrut... Așa că l-am dus la Astra, singurii care au oferit masă și cazare. Dar după două luni s-a unit cu Petrolul și așa a ajuns la Petrolul”, spune profesorul Roșu povestea modului în care Dinamo l-a scăpat printre degete pe Budescu.

Puiul la ceaun cu usturoi, mâncarea preferată

Am înțeles cum era fotbalistul Budescu pe când era junior, dar cum era în afara terenului? ”Nu avea fițe de vedetă, deși era cel mai bun în orice echipă juca. De altfel, și acum se mai întâlnește și joacă fotbal cu prietenii și colegii lui din copilărie. Era un tip sociabil, se integra repede oriunde. Îi plăcea să cânte pe la petreceri, când se mai încingea atmosfera, toți îi cereau: ”Haide, mă, mai bagă o melodie!”. La populare era specialist”, spune Ghioca.

Dar cu mâncarea? ”Are o tendință de îngrășare, într-adevăr. Mai ales când face o pauză. Și dacă se întâlnește cu prietenii de mai multe ori, seara la un grătar. Cel mai mult îi plăcea când venea la restaurant și comanda un pui la ceaun cu ustoroi, mâncare din asta țărănească. Asta era plăcerea lui cea mai mare”, mai spune Ghioca.

”Să facă antrenamente individuale la Astra”

Budescu nu mai e de mult junior. Are în față un turneu final cu echipa națională, iar acesta ar putea fi ultimul lui sezon în Liga 1. Ce i-ar spune acum primii lui antrenori? Gheorghe Roșu e concis: ”Să facă antrenamente suplimentare în afară de ce face la Astra. Antrenamente individuale. Și să înceapă din nou să dribleze”.

Răduță Ghioca vede lucrurile mai simplu: ”Mie mi se pare că joacă și acum fotbal de plăcere. Aici pot să zic că încă nu s-a maturizat complet. Pentru că, dacă ar gândi că, după ce se lasă de fotbal, nu se mai uită nimeni la el, poate ar forța mai mult acum. Să facă un pic de efort. Asta dorește toată lumea. Și Șumudică, și Iordănescu, toți îi spun: <Bă, un pic de efort mai mult, să te văd că alergi mai mult! Atât îți cerem>. Îi spuneam și eu asta de multe ori, dar făcea tot cum simțea el. Dacă ar încerca să tragă un pic de el, doar o liniuță în plus de efort, ar fi un jucător super. S-ar bate echipe mari din Europa pe semnătura lui. Iar la Euro, dacă va primi șansa să joace și va fi în formă fizică, va fi unul dintre jucătorii care-și va pune amprenta asupra turneului final”.

Etichete: budescu , budescu dinamo , antrenor budescu , budescu juniori

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News