Când în sus nu înseamnă neapărat în vârf

Danemarca pare un tărâm care prieşte româncelor. Senioarele, cu Radu Voina şi Luminiţa Huţupan-Dinu pe bancă, s-au întors din ţara lui Hamlet cu medaliile de bronz în 2010. Prima clasare pe podium din istoria "europenelor". Dăm uitării celalte ediţii disputate în patria fermecătorului povestitor Hans Christian Andersen.

Deunăzi, generaţia Gabrielei Perianu a fost la două degete de medalii. Conform ierarhiei Campionatului European feminin de handbal pentru jucătoare sub 19 ani. În vârf s-a cocoţat Rusia, care a dat de pământ cu toate adversarele, indiferent de nume. Franţa, Austria, Germania (în grupe), Norvegia, Danemarca, Ungaria, au căzut, rând pe rând, sub asaltul noii generaţii de "tancuri" ruseşti.

Reprezentativa ţării gazdă, Danemarca, e singura care a pus, realmente, probleme Rusiei. Amintind de generaţiile de aur, care au cucerit 3 (trei!) titluri olimpice unul după altul (Atlanta 1996, Sydney 2000, Atena 2004), urmaşele Anjei Andersen au fost conduse la pauză cu un gol, 12-13, au terminat la egalitate, 26-26, la finalul celor 60 de minute regulamentare de joc. Au cedat în prelungiri, 33-35, acolo unde zeiţei Fortuna i s-au părut mai simpatice slavele.

Podiumul a fost completat de Ungaria şi de Danemarca, în această ordine. Unde e România, formaţie pregătită de Seviştean Popa şi de Cristian Preda, supervizaţi de vicepreşedintele FRH, Remus Drăgănescu?! Pe locul 5. Victorii în faţa Slovaciei, a Portugaliei, în grupe, unde a pierdut fără drept de apel, 22-31, în faţa Norvegiei. Încă două izbânzi, asupra Franţei şi în faţa Olandei.

Anna Viahireva, MVP al competiţiei, Daria Dmitrieva, cel mai valoros conducător de joc, Ekaterina Cernova, cea mai în formă extremă stânga, toate din Rusia. Danezele Annika Meyer - cea mai bună apărătoare, Anne Mette Hansen, inter stânga, norvegianca Jenny Groeten, pivot, olandeza Kelly Vollebregdt, extremă dreapta, unguroaicele Zsofi Szemerey, portar, şi Luka Szekerczes, inter dreapta, au completat ceea ce anglo-saxonii numesc All Star Team. Ei, bine, din nou întrebare: unde-s româncele?!

Păi, din păcate, premiile s-au terminat. Şi nici o handbalistă de pe plaiurile mioritice nu se regăseşte printre purtătoarele de coroniţă. N-au avut absenţe, dar nici în ochii cuiva n-au sărit.

Speranţe am fi avut. Gabriela Perianu, cu pretenţii la cel mai valoros inter stânga. Măcar ea. N-a fost să fie. Plusul, ca să vedem jumătatea plină a paharului, îl reprezintă acest loc 5. În raport cu poziţia a 7-a la precedenta ediţie, disputată cu 2 ani în urmă.

Un loc 5 cu gust de cafea. Amară. Sunt destui băutori ai acelei licori de culoare neagră. Însă, fără un îndulcitor, parcă străpezeşte.
Revenim, curând, la ceea ce credem că ne va oferi motive de bucurie. Întrecerea internă. Şi la un prilej de a ţine pumnii strânşi şi a striga din răsputeri "Hai, România!". Cupele europene. Să privim de fiecare dată în sus. Poate şi înţelegem ceva.