Debut din rezervă

Carmen Amariei e aproape un brand. Chiar şi pentru cei care nu sunt pasionaţi de handbal, Carmen Amariei sună cunoscut. "Handbalistă, nu?!", întreabă majoritatea.

Carmen Andreea Amariei, conform actului de naştere. Înregistrat în Cluj, pe 3 septembrie 1978. La jumătate de veac după venirea pe lume a altui personaj notoriu. Celebru, chiar. Uitat, pe nedrept de români, după ce-a adus în ţară 3 (TREI!) titluri mondiale, o Cupă a Campionilor Europeni - prima de la noi, cu Ştiinţa Bucureşti, în 1961 - şi o Cupa IHF (Federaţia Internaţională de Handbal), cu Chimistul Râmnicu Vâlcea, în 1984. Cel din urmă (de fapt, cel dintâi) se numeşte Constantin Popescu. Supranumit Pilică. Constantin Pilică Popescu. Antrenor al reprezentativei feminine de handbal a României care a câştigat de 3 ori campionatele lumii. De două ori la handbal în 11, o dată la handbal în 7. Unul dintre titluri a fost obţinut chiar în Bucureşti, pe fostul stadion Republici, distrus de un sistem pe care vrem să-l dăm uitării. Adăugăm o medalie de argint la CM Iugoslavia 1973 la Pilică Popescu.
Un titlu mondial şi o medalie de bronz la Campionatul Mondial Coasta de Fildeş 1997, dublu succes în Liga Campionilor, cu formaţia daneză Slagelse DT (Dream Team, cu Anja Andersen pe bancă) şi un triumf în Cupa Cupelor, cu echipa franceză EBSF Besancon, în dreptul celei numite Carmen Andreea Amariei.
Doi oameni născuţi în aceeaşi zi, în aceeaşi lună, la o distanţă de 50 ani.
Pilică Popescu a devenit celebru ca antrenor, după ce a fost un jucător fără performanţe. Carmen Amariei e cunoscută pentru ce-a reuşit să facă din postura de jucătoare.
La capitolul antrenoare, e la început de drum, după ce-a urmat cursurile Facultăţii de educaţie Fizică şi Sport a Universităţii Babş-Bolyai din Cluj-Napoca. Paşii în noua carieră sunt precum ai unui bebeluş, care de-abia învaţă să meargă. "Determinare, atitudine, concentrare permanentă, la antrenamente şi în meciuri. Respect. Aşa ceva cer de la jucătoarele mele", spune Carmen, care precizează că respectul poate să fie doar reciproc, că se câştigă greu şi se pierde cât ai clipi din ochi.
SCM Craiova, ultima echipă la care a jucat, i-a oferit posibilitatea de antrena în prima ligă. Iar debutul şi l-a făcut ... în lipsă. La "Trofeul Maramureş", disputat la finalul săptămânii trecute, în direct la Digi Sport. N-a stat pe bancă, dar s-a agitat mai ceva ca 10 antrenori la un loc. În salonul de spital din oraşul natal. La nici un metru de televizor. Strigând, agitându-se, dând indicaţii, suferind ca orice tehnician pe marginea terenului. Un adevărat spectacol pentru ceilalţi bolnavi veniţi în rezerva respectivă să vadă minunea. O femeie suferind, legată la perfuzii, nu avea astâmpăr.
"N-am crezut în viaţa mea că voi ajunge antrenoare. Nu m-am gândit. Dar nici prin cap nu mi-a trecut că primul meu meci ca antrenoare îl voi avea ... în spital", îşi cheamă Carmen la ordin amintirile din memoria recentă.
Ziua şi luna în care s-a născut o obligă. Celebrul ei înaintaş a tras-o de mânecă, mai de mult, şi i-a spus că-s născuţi pe 3 septembrie, amândoi. Iar asta e mai mult decât un îndemn pentru fosta handbalistă declarată cel mai valoros inter dreapta din Danemarca doi ani la rând. Carmen Andreea Amariei. O dreptace. Pe post de stângace. A dat din mâini şi din coate, la propriu, ca să-şi facă un nume. Acum a venit vremea să-şi folosească mult mai mult mintea. Harul de dascăl. De comunicator.