Video Exclusiv Adi Mutu, la Interviurile Digi Sport. ”Am avut ambiția să-l depășesc pe Hagi”

• SuperLiga: Dinamo - CFR Cluj, sâmbătă, 21:00, DGS 1

• SuperLiga: Csikszereda - FC Botoșani, sâmbătă, 18:30, DGS 1

”Specialiștii spun că sunt în Top 5 fotbaliști români din istorie”, spune Adi Mutu la finalul interviului. Cu siguranță, el a dorit să fie chiar numărul 1. Ambiția i-a depășit de câteva ori posibilitățile. De aici, poate, excesele cu care și-a întins până la rupere limitele. Alteori, a rămas în spatele propriului potențial.

Acum, în sfârșit, Mutu pare să se fi sincronizat cu sine însuși. Își construiește în noul ritm cariera de antrenor - ”Șansa lui Chivu nu o va mai avea niciun alt român” și se luptă cu provocările oricărui părinte al unui copil de 8 ani: influența scăpată de sub control a rețelelor sociale.

Își permite să vorbească de la egal la egal cu oricine, nu-l interesează dacă unora nu le convine ce spune și nu are regrete. Avem noi, însă, unul: ne-ar prinde bine azi un fotbalist care să mai aibă tupeul să se ia la trântă cu legenda lui Hagi.

DigiSport: Îți aduci aminte de un meci comparabil cu cel din Turcia de acum?
Adrian Mutu: Poate cel cu Slovenia, barajul din 2001. Numai că atunci noi eram favoriți. Dar ca nivel de importanță e acolo. Aveam șanse mai mari atunci, de aceea și dezamăgirea mai mare că nu ne-am calificat.

Și ce șanse avem acum cu Turcia?
Suntem outsideri. Turcia poate pune probleme, cred, oricărei naționale în momentul ăsta. Deci și nouă. Chiar dacă palmaresul e de partea noastră, cel puțin pe vremea mea, de câte ori am jucat cu Turcia n-am pierdut niciodată. Sper ca această tradiție să meargă mai departe și, pe această linie, voi fi prezent la meci, sper să văd live o victorie a României.

Ai fost vreodată intimidat de atmosfera de pe vreun stadion?
Eu, personal, n-am fost niciodată intimidat în adevăratul sens al cuvântului, ci doar motivat, poate. Iar acum, cred că atmosfera le poate pune lor mai multe probleme decât nouă. Din șase baraje sau câte au avut ei până acum disputate acasă, trei le-au pierdut.

Nici noi nu stăm prea bine la acest capitol...
Așa e, dar acum vorbim de ei (n.r. râde). Deci și ei pot avea emoții, mai ales că pretențiile mari sunt la ei. Publicul va pune presiune mare pe ei să se califice și, în plus, cum nu vor înțelege ce se strigă din tribune, jucătorii noștri pot fi mai relaxați.

Meciul al cărui rezultat l-ar schimba: Danemarca 2003

Ai menționat acel baraj cu Slovenia. Dacă ai putea să schimbi rezultatul unui meci pe care l-ai jucat la națională, care ar fi acela? Avem trei variante: Slovenia 2001, Danemarca 2003 și Italia 2008.
Danemarca 2003. De ce? Pentru că am pierdut calificarea într-un mod stupid după părerea mea. Adică bine, pe lângă greșeala arbitrului... Dar am gestionat prost momentul, ca o echipă neexperimentată, cu toate că aveam jucători cu experiență mare. De la acel corner faimos până la tot restul... Regretul e mare și pentru că eu personal eram într-o formă extraordinară, simțeam că puteam face lucuri mari la turneul final.

Cu Italia chiar eram la un turneu final.
Atunci așa a fost să fie. Văd că toată lumea vorbește de penalty-ul ratat, dar de gol nu zice nimeni nimic...

Păi, de penalty ne aducem aminte mai bine... Ai schimba ceva la acea execuție? O revedem acum pe ecran.
Uite, dacă eram în vremea de azi, trebuia să se repete penalty-ul. Pentru că Buffon nu a avut piciorul pe linie. Dar erau alte reguli...

Ți-a venit în minte atunci și finala Mondialului în care Zidane i-a înscris din scăriță?
Nu a fost o execuție obișnuită nici a mea. Pentru că am încercat să șutez pe centrul porții, știindu-l bine pe Buffon, am fost colegi la Juventus. Și bineînțeles că am repetat de multe ori împreună la antrenamente, știa că eu de cele mai multe ori bat în dreapta portarului. Și ce am avut eu în cap atunci? Băi, dacă el știe că dau acolo, se duce sigur în cealaltă parte, că zice că schimb. Dar ca să fiu mai sigur, am zis să bat pe mijloc... Și erau mingile alea care abia apăruseră, o nouă tehnologie atunci - n-ai văzut când o loveau Pirlo sau alții, cum se ducea și făcea în aer? - iar eu am lovit-o prea bine. Exact în mijloc și prea tare, așa că mingea a coborât spre piciorul și mâna lui Buffon.

Regretă că nu a venit să joace la națională și cu echipele mai slabe, ar fi avut mai multe goluri

Cât de mult te deranja atunci comparația permanentă cu Generația de Aur?
Păi, pe mine nu mă comparau cu generația, ci cu Hagi.

Și cum e să fii comparat cu Hagi?
Eu zic că bine, nu? Că doar era cel mai mare jucător al nostru. Și a fost toată cariera mea această comparație, sau competiție ca să spun așa, chiar dacă am fost în generații diferite.

Ai avut această ambiție să-l depășești, să te lupți de la egal la egal cu el?
Normal, așa l-am egalat la numărul de goluri pentru națională, iar media de goluri pe meci îmi aparține mie.

Există, totuși, un regret, că nu ești singur pe primul loc?
Păi, altfel nu mă supăram pe nea Piți! (n.r. râde). Glumesc, nu a avut neapărat o vină Pițurcă, chiar dacă a avut și el o parte, că poate putea să fie un pic mai permisiv, dar a fost și vina mea. Pentru că am avut atâtea meciuri înainte la care nu am venit, partide considerate mai simple.

Crezi că puteai avea mai multe goluri?
Eu zic că da. Gândește-te că am avut și suspendare de vreo doi ani și jumătate în care nu am jucat la națională. Au fost și meciuri la care nu am venit - bineînțeles cu acordul selecționerilor de atunci - pentru că erau jocuri mai ușoare, adică nu avea rost să vin la toate meciurile cu Luxemburg sau San Marino, având un program foarte încărcat cu jocuri în Serie A sau cupe europene. Normal că atunci când tragi linie, zici, băi, dacă mai eram și la meciurile astea care erau simple...

Ai văzut că, acum, Ronaldo sau Lewandowski vin la toate meciurile și dau câte 3-4 goluri în astfel de jocuri. Te gândești la acest lucru acum?
Da, veneam și eu și dădeam 4 goluri cu San Marino... Îți dai seama că mă gândesc, nu? Dar, chiar dacă aveam ambiția să-l întrec pe Gică, nu eram obsedat de asta, că altfel aș fi venit la toate meciurile.

Hagi mi-a zis să încerc să ating mingea de cât mai multe ori în meci

Sau poate erai prea sigur că-l întreci?
Poate și asta, da, că nu mă gândeam niciodată că n-o să-l ajung. Dar, după toate astea, rămân cu satisfacția că, cel puțin în meciurile oficiale eu sunt golgheterul all-time al României. Și dacă stai să te gândești, Gică a jucat 126 de meciuri la națională pe lângă cele 77 ale mele. Practic sunt aproape 50 de meciuri în plus. Dacă mai jucam și eu 50 de meciuri, îți dai seama câte goluri dădeam?

Hagi ți-a fost și coleg pentru puțin timp la națională. Cum era?
Cu noi tinerii era foarte ok, era un pic mai dur cu cei mai cu experiență, cu prietenii din generația lui. Pe mine, fiind oarecum și pe post cu el - m-a ajutat mult cu sfaturi, cum trebuie să joc, ce decizii să iau. Îmi aduc aminte că tot timpul îmi spunea: 'Dacă atingi mingea de 10 ori și o pierzi de 5 ori, se vede. Dar dacă o atingi de 40 de ori și o pierzi de 5, nu se mai vede'. Și are logică. Pentru că trebuie să fii tot timpul în joc, să fii pregătit pentru momentul în care trebuie să fii decisiv. Că sunt jucători care dispar din meci și după aia, când vine momentul - te ia pe nepregătite, dacă n-ai mai atins mingea de câteva minute.

Hagi ar trebui să aibă aceleași obiective ca orice alt selecționer

Revenind în actualitate, ne îndreptăm spre scenariul cu Hagi selecționer, mai ales după ce Gică Popescu a preluat acțiunile de la Farul.
Eu cred că merită acest lucru Gică, pentru că o mare parte din jucătorii de la echipa națională sunt sau au fost creația Academiei lui. Acum, ca să intre în legalitate, trebuie să facă pasul ăsta, adică să predea acțiunile lui Gică Popescu, care și el e din familie, până la urmă.

Crezi că vor apărea discuții și în această situație?
Vor fi discuții, dar nu ar trebui, pentru că noi știm, de fapt, cine e Farul Constanța acum… Nu avem cum să ne ascundem că Hagi nu e acolo sau că nu va lua în continuare decizii acolo. Ne mințim singuri sau ne facem că nu vedem, adică despre ce vorbim? Dar nu ăsta e lucrul cel mai important. Eu cred că cel mai important e faptul că el a acceptat să vină la echipa națională și trebuie să-i dăm omului liniștea necesară, mentală, pentru a putea construi ceva.

Dar acel proiect, contract pe 10 ani cum se vorbește, cum ți se pare?
Am mare respect pentru Gică, dar nu cred că e normal pe undeva, pentru că și el trebuie să aibă aceleași obiective ca toți cei care au fost la echipa națională. Faptul că va putea sta atât, că s-a mai întâmplat cred, cu Pițurcă sau Iordănescu, e altceva. Dar presiunea pe care au avut-o selecționerii și obiectivele pe care le-au avut ar trebui să le aibă și Gică Hagi.

Îl bătea pe Hagi la concursurile de lovituri libere de la 18-20 metri

Dar când îl vom vedea atunci pe Mutu selecționer? Că dacă o să fie Hagi zece ani…
Păi, îl avem pe Lucescu, care a antrenat șase generații… Probabil când voi avea și eu 60 de ani… (n.r. râde).

Dar te gândești la acest lucru? Îți dorești?
Nu neg faptul că mi-ar plăcea. Să bifez și asta într-o zi, după ce am fost jucător la echipa națională, să fiu și antrenor.

Ți-a fost și antrenor Hagi și știu că se mai băga la antrenamente cu voi. Spirit competitiv cum spuneai că ai fost, îl provocai la concursuri de lovituri libere, spre exemplu?
Da, făceam tot timpul lucrurile astea. Luam portarii și băteam lovituri libere. Era o chestie: de la loviturile de la 18–20 de metri, cel mai des câștigam eu. Dar când te duceai mai departe, cel mai des câștiga Gică. Tipul lui de șut, lovea mingea cu șiretul plin și făcea „folha seca”, curba aia în jos - asta putea să se întâmple doar de la distanță. De aproape, n-avea timp mingea să cadă și atunci era un alt tip de execuție, iar aia o aveam eu, din aductor, cu interiorul, știi? La distanță încercam, dar era greu să lovești ca el. Pentru el era un lucru simplu, că zicea: 'Cum, mă? Uite așa!' și bum, bum, direct în vinclu. Și el avea și 40 la picior sau 39, cât avea, și îl ajuta să lovească așa.

Dobrin era mai tehnic decât Mutu și Hagi la un loc

Ești printre puținii fotbaliști români care i-au avut antrenori atât pe Gică Hagi, cât și pe Gicu Dobrin.
Gicu Dobrin era mult mai tehnic și decât mine și decât Gică la un loc. Era alt gen de fotbalist, adică folosea precizia și nu forța. El avea probleme la picior și nu mai putea să alerge, dar la tenis cu piciorul era specialist și maestru și la 60 de ani, cât avea atunci. Că de asta spun: noi eram tehnici, dar Dobrin a dus tehnica la alt nivel. Adică atunci când spun că folosea precizia și nu forța - de exemplu, el când dădea la poartă nu dădea niciodată tare, tot timpul plasat. Când scăpa singur cu portarul, ăsta mă și învăța pe mine: 'Nu trebuie să dai tare, trebuie doar să dai pe lângă el', adică doar să am precizie. Ceea ce are logică.

Se pot compara cei doi?
Nu, au fost din generații diferite. Și profiluri diferite, chiar dacă au fost decari amândoi. Și eu am avut numărul zece, dar eram și eu diferit, mai atacant. Spre Adi Ilie, mai degrabă.

Ilie Dumitrescu avea un singur dribling

Atunci hai să facem un mic exercițiu rapid de comparație. Cine era mai tehnic, Mutu sau Adi Ilie?
Nu știu ce să spun pentru că Adrian Ilie avea o tehnică bună și el… Cam la fel aș zice.

Mutu sau Ilie Dumitrescu la dribling?
Nu vreau să-l supăr pe Mister. Dar Mister avea doar un dribling, atât (n.r. râde). Și pe care l-am copiat de la el, dar l-am dus la alt nivel.

Mutu sau Chivu lider în vestiar?
Băi, e o întrebare grea pentru că depinde cum vezi lucrurile. Eu cred că el a reușit să etaleze mult mai bine aceste calități de lider în vestiar, pentru că era un caracter diferit față de mine. Și a demonstrat, poate, o maturitate la o vârstă mai mică decât mine. Eu am fost, cred, un jucător care m-am maturizat mental puțin mai târziu.

Niciun antrenor român nu va avea șansa pe care a avut-o Chivu să ajungă la Inter

Te-a suprins alegerea celor de la Inter care l-au numit antrenor pe Chivu în vară?
Cu siguranță a fost o alegere atipică pentru un club de dimensiunea lui Inter. Dar faptul că Cristi a fost crescut acolo ca antrenor, a și evoluat ca jucător mult timp acolo a contat pentru ei să creadă în ce înseamnă Chivu antrenorul. Faptul că el a avut șansa asta, nefiind practic antrenor de seniori la un club, cu excepția scurtă Parma - se întâmplă o dată în viață. Adică nu l-au luat și l-au pus la Reșița, de unde e el. A fost pus la Inter... Gândește-te că mulți antrenori italieni au început în Serie C, Serie B și tot așa... Să ajungi imediat la finalista Champions League se întâmplă la un antrenor din 50.

Te-ai gândit că ai fi putut avea și tu un astfel de traseu? Poate la Fiorentina.
Unul din 50, tocmai am zis… Nu neg faptul că mi-ar fi plăcut, dar știu mentalitatea italienilor. Era greu să se întâmple, cu toate că mi-aș fi dorit să fiu într-o combinație cu Prandelli care să fie director tehnic. Doar că au și italienii antrenorii lor, care sunt antrenori buni și pregătiți. Și nu se întâmplă foarte des lucrurile astea, adică despre ce vorbim? Trebuie să fim puțin realiști. Eu nu o să am aceeași traiectorie ca a lui Cristi. Niciun antrenor român nu va mai avea ce a avut Cristi, vă dau scris. Doar dacă unul se va naște și va juca 20 într-un club de genul ăsta și după aia rămâne acolo. Adică exact ce s-a întâmplat cu Cristi.

Despre rețelele sociale: un copil s-a crezut Superman și s-a aruncat de la balcon

Ne propunem să abordăm în acest dialog și subiecte sociale de interes general, să vedem perspectiva invitaților și asupra altor teme care ne înconjoară. Așa că te invităm să extragi un bilețel cu o întrebare.
Ia să vedem ce scrie aici. 'Spune părerea ta despre…' Mamă, perfect! 'Spune părerea ta despre influența rețelelor sociale asupra copiilor'. Chiar acum două săptămâni i-am luat lui fiu-meu telefonul și tableta. Și nu știu când i le mai dau, poate de ziua lui. Și apoi doar în weekend, probabil, câteva ore.

Și care a fost reacția lui?
Îți spun imediat care a fost. La început am fost și eu ca orice părinte, lasă, mă, să aibă și el telefon, tabletă… Dar de la o oră s-a ajuns la… cum fac copiii și încep să te manipuleze, îi dai degetul mic și îți ia toată mâna. Uiți, te iei cu alte lucruri și te trezești că ajunge să stea permanent conectat.

Uneori e mai comod pentru părinți așa…
Da, lasă-l că e pe tabletă, mai stai și tu liniștit. Până la un punct sunt lucruri normale, pentru că trăim în alte timpuri și tehnologia face parte, vrei nu vrei, din viața noastră și, dacă știi să o folosești, te și ajută. Doar că aici vorbim de copii, în cazul băiatului meu cel mic - de un copil de 8 ani. Și eu cred că el nu are capacitatea necesară să știe ce se întâmplă atunci când intri și dai scroll… Când îi apar toate mesajele subliminale și toate chestiile care nu sunt reale. Acolo el nu are puterea de discernământ să spună ce e bine și ce e rău, să facă diferența. Și poate contesta tot timpul ce spui tu, pentru că îi zici 'nu ai voie asta!', de exemplu. El bagă pe Google: 'păi uite, aici zice că ai voie'. Înainte, când ne spuneau părinții ceva, nu aveai la ce Google să te uiți. Bă, a zis mama sau tata, gata!

Galerie Foto

Nu mai comentai.
Ce să comentezi? Îți luai și una dacă mai comentai, nu știi? Și atunci aici apare problema, pentru că tu încerci să-i creezi niște valori. El, stând foarte mult pe aceste rețele sociale, încet-încet îl influențează și-l țin captiv într-o lume virtuală care nu e reală. Pentru ca un copil să se dezvolte, în primul rând trebuie să aibă contact cu lumea reală. Să experimenteze lucruri pentru vârsta lui, pe propria piele, nu doar văzându-le. Ai văzut că mai sunt copii mici care se uită la un film și cred că Superman sau Batman sunt reali. Și atunci tu îi zici: 'băi, nu sunt, vezi că acolo e unul care face la mișto, că nu se aruncă ăla de pe o clădire'. Eu cunosc pe cineva al cărui copil s-a crezut Superman și s-a aruncat de la balcon, de la etajul 1. Bine că a căzut într-un gard. Dar îmbrăcat în Superman… De aceea, ca să fac o concluzie, nu sunt împotriva tehnologiei, dar să fie controlată.

Ce pasiuni ai în afara fotbalului? Cum te relaxezi în timpul liber?
Sunt un cinefil, dacă putem numi filmul pasiune. Și bucătăria îmi place, să gătesc.

Un film recent care ți-a plăcut?
Evadarea din Alcatraz cu Clint Eastwood. Îl mai văzusesem de vreo trei ori, dar am zis să mă mai uit o dată. Să fac comparații cu tehnologia de atunci, din 79, cum se filma, cum jucau, pe lângă povestea filmului pe care o știam.

Nu e de acord cu cei care spun că era mai bine în comunism

Mai tragem un bilețel?
Ok. 'Spune părerea ta despre sondajul care spune că cei mai mulți români cred că era mai bine în vremea comunismului!' Wow! Am trăit zece ani în comunism… Mi-a duc aminte cum stăteam la coadă să iau pâine, să iau lapte, rația de ulei, îmi aduc aminte când ne puneau să cântăm forțat când venea Ceaușescu. Eu nu cred că era mai bine. Dar nu cred nici că democrația a fost înțeleasă foarte bine. Însă viața românului de acum față de ce era atunci - e incomparabilă.

Dar de ce crezi că oamenii au această părere?
Pentru că, printre multe alte lucruri, comunismul era și egalitate. Adică nu era unul mai bogat și altul sărac. Bine, dacă nu erai securist… Și atunci oamenii erau: 'Băi, nu am eu, dar nu are nici vecinul sau X sau Y'. Și atunci era bine. Dar tocmai asta e una dintre virtuțile democrației, să poți ajunge unde vrei tu prin posibilitățile tale față de altul. Îți dă oportunitatea asta, pentru că mulți oameni atunci, foarte deștepți și pricepuți în diferite meserii, nu puteau ajunge acolo din cauza comunismului care nu îi lăsa sa fie ce puteau să fie. Și atunci cei care nu aveau capacități sau abilități erau mulțumiți, că nici ceilalți nu pot să urce.

Ți-ai imaginat ce ar fi făcut Mutu dacă ar fi rămas comunismul în România?
Ce să fac? Ce făcea tata. Aveam un video… Jucam la FC Argeș, după aia m-ar fi luat Steaua sau Dinamo, îmi dădeau un Aro, două-trei ouă, luam câteva perechi de blugi când ieșeam pe afară și gata. Uită-te la majoritatea din generațiile de atunci, sunt foarte puțini care chiar au o poziție financiară cum trebuie, iar la ce talent au avut meritau mult mai mult.

Ar fi lucrat în domeniul computerelor dacă nu era fotbalist

Dar dacă nu ai fi fost fotbalist, ce meserie ți s-ar fi potrivit, sau ce ți-ar fi plăcut să faci?
Probabil că eram focusat pe școală, venind din părinți care sunt din acest domeniu. În niciun caz vreo meserie… Probabil, cum intrasem la mate-fizică, terminam și eu ASE și apoi poate în computere ceva, la Auto Dacia - că tata era la Auto Dacia. Dar mă bucur că am reușit să ieșim din comunism, am fost norocos pe undeva. Și am putut juca fotbal afară și să fiu și plătit cât meritam.

În încheiere, ultima întrebare. Unde îl vezi pe Adrian Mutu în istoria fotbalui românesc? Top 3, top 5, top 10?
Evit să mă pun eu, personal, undeva, dar specialiștii zic că sunt în top 5. Nu contează topul neapărat, cred că ceea ce contează e că am scris niște pagini în istoria fotbalului românesc. Am făcut ceva și am reușit să las o amprentă.

Video cu interviul integral oferit de Adrian Mutu la Interviurile Digi Sport

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Etichete: gica hagi , radu dragut , bogdan pop , golgheter romania , adrian mutu la interviurile digisport , mutu top 5 fotbalisti , numar meciuri romania

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News