(P) Traumatismele craniene și fracturile de coloană în sport: tot ce trebuie să știi despre riscuri, tratament și prevenție

• UCL: Inter - Arsenal, marți, 22:00, DGS 1

• UCL: Bodo/Glimt - Manchester City, marți, 19:45, DGS 1

Pentru a înțelege mai bine aceste riscuri, momentul intervenției neurochirurgicale și etapele recuperării, dr. Robert Clement, medic primar neurochirurgie la Ponderas Academic Hospital, ne explică ce se întâmplă în astfel de situații și cum pot fi prevenite.

Sporturile cu cel mai mare risc: contact, viteză și căderi de la înălțime

„În funcție de tipul sportului, există diferențe semnificative în ceea ce privește riscul de traumatisme craniene sau de coloană. Sporturile de contact, precum fotbalul și rugby-ul, dar și cele care implică o energie cinetică ridicată, cum ar fi echitația, pot provoca leziuni serioase, mai ales la nivel cervical”, explică dr. Clement.

Deși nu sunt extrem de frecvente, aceste traumatisme nici nu pot fi considerate rare, iar gravitatea lor poate fi majoră. „În sporturi ca rugby-ul sau fotbalul american, din cauza energiei cinetice foarte mari și a specificului jocului, traumatismele cervicale sunt destul de frecvente și adesea implică leziuni neurologice severe, uneori permanente, cu recuperări extrem de dificile”, adaugă medicul.

Un alt exemplu periculos este echitația, unde riscul nu vine din contact, ci din înălțime. „Echitația este recunoscută pentru accidentele care, din păcate, pot fi uneori fatale. O cădere de la înălțime, în poziția specifică acestui sport, poate produce fracturi cervicale înalte sau disjuncții craniocervicale, care au adesea consecințe grave”, avertizează dr. Clement.

De la comoție la traumatism sever: cum sunt clasificate leziunile craniene

Nu orice lovitură la cap este o urgență majoră, dar fiecare trebuie tratată cu seriozitate. „De fiecare dată când există o lovitură la nivelul capului, fie prin impact direct, fie prin contact cu un obiect dur, este esențială o evaluare neurologică. În funcție de aceasta, vorbim despre traumatisme craniene ușoare, moderate sau severe”, explică dr. Clement.

O comoție ușoară este, de regulă, o leziune în care sportivul nu își pierde conștiența, este coerent și conștient, dar trebuie monitorizat ore întregi după incident. Chiar și atunci când starea pare stabilă, pot apărea complicații întârziate, cum ar fi un hematom extradural - o sângerare internă care inițial nu produce simptome, dar care poate duce la o degradare bruscă a stării neurologice.

Pentru cazurile mai severe, medicii folosesc o scală internațională de evaluare numită Glasgow Coma Scale, care apreciază răspunsurile motorii, verbale și oculare ale pacientului. „Scorul maxim este 15, ceea ce corespunde unei stări normale. Sub 8, vorbim deja despre o traumă severă, care necesită intubare și investigații de urgență”, explică neurochirurgul.

Semne de alarmă și evaluarea de urgență

Un aspect important pe care dr. Clement îl subliniază este faptul că lipsa unei sângerări externe nu înseamnă neapărat că leziunea nu este gravă. „Nu sângerarea vizibilă e cea mai periculoasă, ci cea internă. O lovitură puternică între doi jucători, de exemplu un impact cap în cap, poate provoca un hematom subdural sau extradural, cu consecințe severe”, explică el.

Printre semnele care ar trebui să alerteze antrenorii sau părinții se numără pierderea conștienței, confuzia, somnolența accentuată, durerile de cap intense, vărsăturile repetate sau tulburările de vorbire și echilibru. „Este esențial ca orice suspiciune de traumatism cranian să fie urmată de o evaluare imagistică, pentru a exclude sângerările interne”, punctează medicul.

Când este necesară neurochirurgia

În cazul unui traumatism cranian sever sau al unei fracturi de coloană, intervenția chirurgicală devine uneori singura soluție pentru a salva viața pacientului. „Cele mai frecvente urgențe neurochirurgicale în context sportiv sunt hematoamele subdurale și extradurale. În special cele extradurale pot fi extrem de periculoase, deoarece uneori simptomele apar la distanță de la momentul accidentului. Sportivul își poate reveni după o scurtă pierdere a cunoștinței, dar apoi starea i se poate degrada brusc, moment în care intervenția chirurgicală este vitală”, explică dr. Clement.

Operația constă în evacuarea acumulării de sânge dintre creier și craniu, care pune presiune asupra structurilor vitale. „Dacă nu este tratată rapid, această compresie poate duce la deces prin afectarea trunchiului cerebral”, avertizează medicul.

În cazul leziunilor de coloană, intervenția este necesară atunci când există fracturi, luxații sau entorse care comprimă măduva spinării. „Evaluarea se face imagistic și, dacă este nevoie, se intervine chirurgical pentru stabilizarea coloanei și decompresia măduvei. Durata intervenției variază, în funcție de complexitate, între o oră și trei ore”, precizează dr. Clement.

Recuperarea: un drum lung, dar posibil

Recuperarea depinde în mare măsură de tipul și gravitatea leziunii. În cazul hematoamelor extradurale, deși intervenția trebuie făcută rapid, rezultatele sunt adesea foarte bune. „Dacă se acționează la timp, recuperarea este completă și rapidă”, explică medicul.

În schimb, pentru leziunile cerebrale profunde sau cele care afectează substanța creierului, recuperarea este mai dificilă. „Creierul a suferit o leziune propriu-zisă, iar vindecarea este lentă și, uneori, incompletă. Mulți sportivi nu mai revin niciodată pe teren după astfel de traume”, adaugă dr. Clement.

La nivelul coloanei, procesul este și mai complex. Recuperarea neuromotorie poate dura luni sau chiar ani, iar reintegrarea în sportul de performanță este, de cele mai multe ori, imposibilă. „Revenirea la o viață normală se face cu mare dificultate, iar în sporturi precum rugby-ul, unde aceste leziuni sunt mai frecvente, pierderea formei fizice și a coordonării este inevitabilă după o perioadă lungă de repaus”, explică neurochirurgul.

El subliniază importanța colaborării dintre medici și terapeuți: „Neurochirurgia este o chirurgie funcțională, adică vizează refacerea funcțiilor pierdute. După intervenție, procesul de reantrenare este esențial. Recuperarea se face prin exercițiu și repetiție, sub supravegherea medicilor de recuperare, kinetoterapeuților și fizioterapeuților.”

Prevenția: cheia siguranței în sport

„Prevenția este cea mai bună formă de tratament”, spune dr. Clement. În opinia sa, o pregătire fizică bună și o încălzire adecvată înaintea antrenamentului pot face diferența între o accidentare ușoară și o leziune gravă. „Încălzirea creează o legătură între creier și mușchi, ne face mai vigilenți și mai coordonați”, explică medicul.

El insistă și asupra disciplinei și a respectului pentru regulile jocului: „Trebuie să învățăm să ne protejăm, să evităm manevrele care pot răni adversarul și să ne menținem o condiție fizică optimă. O musculatură bine antrenată și o tehnică corectă pot reduce semnificativ riscul de traumatisme.”

Iar mesajul final al medicului este unul simplu, dar esențial: „Este întotdeauna mai bine să verificăm, decât să regretăm. Niciodată o lovitură la cap sau la gât nu trebuie subestimată.”

Traumatismele craniene și fracturile de coloană rămân printre cele mai serioase riscuri ale sportului modern, mai ales în disciplinele de contact sau de impact. Intervenția rapidă, evaluarea corectă și o recuperare complexă pot salva vieți și pot reda funcțiile pierdute. Însă prevenția, pregătirea fizică riguroasă și atenția constantă la semnele de avertizare sunt cele care fac, în cele din urmă, cea mai mare diferență.

Etichete: dr. robert clement , traumatismele craniene și fracturile de coloană în sport , ponderas academic hospital

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News